Un laborator se mobilează în trei straturi

Suprafața de lucru. Mesele se aleg în primul rând după cadrul suport, întrucât acesta determină posibilitățile ulterioare de reconfigurare: cadrele tip C și tip consolă lasă liber spațiul de sub blat și permit amplasarea unui scaun sau a unui dulap mobil; cadrul tip H este mai rigid și preia sarcini mai mari; varianta cu bază de dulapuri inferioare oferă depozitare maximă, dar fixează postul de lucru. Blatul se alege separat, în funcție de solicitare: rezistență la acizi, la solvenți sau la temperatură. Mobilierul este testat și certificat conform standardului EN 13150.

Distribuția utilităților. Apa, gazul, energia electrică și datele ajung la postul de lucru printr-un canal tehnologic, un perete tehnologic, o aripă de servicii, un canal suspendat sau o coloană de servicii. Alegerea nu este una estetică: ea determină dacă un post de lucru poate fi mutat ulterior fără intervenții asupra construcției.

Depozitarea, separată pe risc. Dulapurile obișnuite se montează pe plintă, suspendate sau mobile pe role. Cele destinate acizilor și bazelor, substanțelor inflamabile și buteliilor de gaz constituie o categorie distinctă, cu cerințe proprii de ventilație și de rezistență la foc, fabricate conform standardelor aplicabile EN 14470-1-2 și EN 16121; ele se dimensionează odată cu instalația de evacuare.

Ce se decide primul

Înălțimea blatului și traseul utilităților. Ambele sunt dificil de modificat după montaj, în timp ce dulapurile, chiuvetele, mesele mobile și scaunele pot fi completate ulterior.