Capacitatea nu se alege după numărul de piese

Împărțirea pe cele trei clase de capacitate din pagină este un punct de plecare, nu un criteriu în sine. De cele mai multe ori, dimensionarea corectă pleacă de la volumul de sticlărie care rezultă într-o tură de lucru și de la durata ciclurilor acceptabilă în fluxul laboratorului: un aparat mai mic, folosit de două ori pe zi, poate fi o soluție mai potrivită decât unul supradimensionat, folosit pe jumătate încărcat.

Tipul de sticlărie determină echiparea interioară

Înainte de a compara modele, se inventariază ce se spală efectiv. Baloanele cu gât îngust, cilindrii gradați și pipetele necesită spălare interioară prin duze injectoare, deci coșuri și module dedicate, în timp ce eprubetele, plăcile și recipientele deschise se pot procesa pe coșuri cu stropire generală. Natura reziduurilor contează la fel de mult: urmele de medii de cultură, reziduurile organice sau agenții chimici agresivi influențează programele necesare și sistemul de dozare a detergenților.

Ce se verifică înainte de a cere o ofertă

• Necesitatea unei clătiri finale cu apă demineralizată și sursa de alimentare disponibilă;
• Cerințele de uscare — dacă sticlăria trebuie să iasă uscată, se discută uscarea cu aer cald filtrat;
• Spațiul real de amplasare, inclusiv accesul pe traseu și posibilitatea de încastrare sub blat;
• Racordurile existente: alimentare, evacuare, alimentare electrică și eventuale cerințe de ventilare;
• Nevoia de documentare a ciclurilor, relevantă în laboratoarele care lucrează sub cerințe de trasabilitate.

Răspunsurile la aceste puncte restrâng lista mai eficient decât compararea fișelor tehnice, iar unele dintre ele pot impune o configurație specifică, în funcție de producător.